marți, 20 noiembrie 2012

Zile și zile, clipe și clipe.

       Există zile în care simți că lumea stă la picioarele tale și ca poți îmbrățișa tot pământul, că viața e atât de frumoasă, că lucrurile sunt atât de simple și cum de numai acum ai realizat asta, că poți spera, că te poți bucura de fiecare clipă, că totul se poate rezolva, că nimeni nu  te va opri din drumul tău, că viața e frumoasă, că totul e plăcut în jur, și simți așa o bucurie în suflet, o ușurare, încât în acel moment nu te gândești că ai avut și momente proaste, și gânduri urâte, cenușii, și îi vezi pe toți oamenii frumoși, buni, iar totul în jurul tău e numai lapte și miere.
      Însă ca în orice basm, film, roman, trebuie să existe un zmeu, o vrăjitoare, un personaj negativ care să tulbure apele și care să-ți taie calea, să bage frica în tine, să te facă să renunți, să nu treci de linie, să plângi, să ceri ajutor, să te zbați, să te întorci înapoi, să nu mai găsești nici o cale de scăpare, să nu mai vezi nici o posibilitate de ieșire din starea aceea, din acel cerc vicios.
    Așadar există zile în care oricât de mult ți-ai dori să ieși din starea aceea de câine în lanț nu ai cum. Și simți că parcă nimănui nu-i pasă de tine, de ceea ce simți, te zbați ca un peștișor într-o baltă de 2 cm, și oricât de mult te străduiești nu vezi nici un rezultat, nimic din ceea ce faci nu te împlinește sufletește, nu te mulțumește și nu-ți dă satisfacție. Ești dezamăgit de tine de cei din jur, ești atât de încărcat psihic și emoțional încât nu mai ai cum să vezi dincolo de norii care acoperă minunatul soare și simți că zilele tale trec în neștire iar tu nu reușești nicicum să le dai culoare, motive, bucurie, zâmbete și viață. Apoi după toată această nebunie te ridici, te scuturi de praf, îți ștergi lacrimile și mergi înainte.
  Dar...ar mai fi frumos basmul fără zmei, povestea fără vrăjitoare și filmul fără personajul negativ ?
  Tu ai mai putea să te dezvolți fără a trece prin toate aceste zile bune și rele, triste sau fericite ?
  Te-ai mai putea bucura de finalurile cu happyend dacă nu ai simți zâmbetul și tristețea alături de personaje, actori ?
  Ai mai savura cu așa poftă succesul dacă ai ajunge doar prin bucurie și fericire la el ?
  Te las pe tine să-ți răspunzi în gând la aceste întrebări, pentru că numai tu știi ce e mai bine pentru tine, și ce cale trebuie să urmezi !
  Din partea mea numai gânduri bune!


2 comentarii:

  1. Parca as fi scris eu aceste randuri, atat de bine ma regasesc in ele.
    Nu stiu cat e phsihologie sau pur si simplu expunere a unor sentimente, senzatii personale... dar ajung acolo unde trebuie.
    Dupa cum bine se zice "o imagine face cat o mie de cuvinte".... nici aceasta nu e mai prejos si spune multe, in functie de ochii ce o privesc.
    Sunt ca doua piese de puzzle, care desi ar trebui sa fie una langa alta, pentru ca acolo le este locul si doar asa ar forma un intreg, creatia perfecta...stau ca doua poluri opuse (din diverse motive).
    Un pol plin de pozitivitate si lumina, iar celalalt mult prea negru, negativ, autodestructiv, nedemn de cel pozitiv.
    Doua necunoscute ce merg fiecare pe drumul sau, una in sus, alta in jos..cu roluri si scopuri diferite, ce impreuna ar putea avea reactii total neasteptate, sa creze ceva minunat, dar in acelasi timp ar putea fi si distructive.
    Cine poate sti daca merita sau nu...

    O seara placuta, dupa sufletul tau !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc din nou nespus de mult "Artelian" cuvintele tale frumoase, gandurile bune, si aprecierile sincere ma determina si imi reamintesc mereu ca nu trebuie sa renunt la visul meu, cu siguranta si tu ai un suflet frumos si meriti tot ce e mai bun in viata. Din partea mea numai ganduri frumoase la adresa ta!

      Ștergere