Când te doboară, te ridici, te enervezi.

          De multe ori știu că ți-ai pierdut orice chef de a mai continua să speri, să visezi, să îți urmezi vocația, să privești în viitor. Acel sentiment acea senzație că NU, nu vei putea reuși, nu ai șanșe, nu ai putere, e prea lung drumul, e prea dificilă calea, ți se pare prea greu totul și nu are rost să începi. Te simți o chestie mică fără sens într-o lume mare plină de provocări și încercări.
       Ești confuz într-o lume nebună, nebună de tot, nu știi ce vrei, ce îți place cu adevarat, ce drum să alegi pentru a nu greși calea și a nu regreta că ai facut sau nu ai făcut acel lucru. Dar știi că după ploaie vine și soarele sau dincolo de nori  e mereu soare și că această senzație acest sentiment atât de neplăcut nu ține o veșnicie, dispare ca prin minune, pentru că viața nu reprezintă doar durere, doar fericire sau doar tristețe.
       Și că trebuie să accepți că ești o ființă cu suflet și inimă, astfel trebuie să treci prin toate aceste stări de agonie și extaz. Dar lucrul pe care NICIODATĂ să nu-l uiți este  VISUL TĂU.  Și atunci când te doboară te ridici, te enervezi și continui SA SPERI ( că bine zic Smiley și Alex Velea).

Îți doresc o seara bună dar bună de tot !

Capul sus !

        Câteodată simt să-mi exprim nemulțumirea, cu privire la acele persoane care consideră că ele nu au nici un defect, sunt "perfecte", se pricep la orice mai bine decât tine, sunt mereu cu un pas înaintea ta, mereu au ceva de comentat, criticat, obiectat iar tu ești o chestie acolo mică și nesemnificativă în ochii lor măreți de genii înnăscute și niciodată nu vei putea să-i ajungi, sau mai mult decât atât să devii mai bun ca ei.
       Acele persoane care poate învoluntar îți țin contul la aproape orice faci încercând să-ți bage sfaturile lor înțelepte pe gât fără ca tu să le fi cerut asta. Acele persoane care niciodată nu încearcă să-și vadă defectele, lipsurile, greșelile și minusurile pe care le au.

        Mă gândesc că poate ele nu au auzit de deviza unitate în diversitate și consideră că toate persoanele de pe acest pământ au aceeași personalitate, caracter, visuri și dorințe. Și toți trebuie să facem ca ei și să ne conformăm dorințelor lor.
        Consider că persoanele acestea încă nu s-au lovit cu capul de ușă suficient de mult încât să încerce să-și vadă de drumul lor, de cum să-și vindece rana, de cum să-și dezvolte caracterul stângaci, și de cum să-și urmeze scopurile obiectivele pentru a fi împliniți și mai buni la ceea ce se pricep ei mai bine.
        Dar cum timpul fiecăruia dintre noi este limitat, scurt, foarte prețios și trebuie să ni-l organizăm eficient și productiv pentru dezvoltarea și împlinirea misiunii și a vieții noastre, nu trebuie să-l irosim aplecând urechea la lucruri neimportante, nefolositoare ci trebuie doar să alegem ce ni se pare noua mai bun din tot ce ni se întâmplă, să continuam să mergem spre împlinirea visului nostru și împlinirea noastră ca oameni. Și să învățăm din propriile greșeli și eșecuri, pentru că atunci realizăm cel mai bine unde trebuie sau nu să mai lucrăm.

Suntem deci DIFERIȚI, avem vieți DIFERITE, caractere DIFERITE, gusturi DIFERITE, și numai noi știm ce e mai bine sau nu, ce trebuie să facem sau nu, nu trebuie să ne poarte nimeni de grijă.

Ai grijă de viața ta, pentru că ceilalti știu singuri să-și poarte de grijă....O zi frumoasă fără griji!

Zile și zile, clipe și clipe.

       Există zile în care simți că lumea stă la picioarele tale și ca poți îmbrățișa tot pământul, că viața e atât de frumoasă, că lucrurile sunt atât de simple și cum de numai acum ai realizat asta, că poți spera, că te poți bucura de fiecare clipă, că totul se poate rezolva, că nimeni nu  te va opri din drumul tău, că viața e frumoasă, că totul e plăcut în jur, și simți așa o bucurie în suflet, o ușurare, încât în acel moment nu te gândești că ai avut și momente proaste, și gânduri urâte, cenușii, și îi vezi pe toți oamenii frumoși, buni, iar totul în jurul tău e numai lapte și miere.
      Însă ca în orice basm, film, roman, trebuie să existe un zmeu, o vrăjitoare, un personaj negativ care să tulbure apele și care să-ți taie calea, să bage frica în tine, să te facă să renunți, să nu treci de linie, să plângi, să ceri ajutor, să te zbați, să te întorci înapoi, să nu mai găsești nici o cale de scăpare, să nu mai vezi nici o posibilitate de ieșire din starea aceea, din acel cerc vicios.
    Așadar există zile în care oricât de mult ți-ai dori să ieși din starea aceea de câine în lanț nu ai cum. Și simți că parcă nimănui nu-i pasă de tine, de ceea ce simți, te zbați ca un peștișor într-o baltă de 2 cm, și oricât de mult te străduiești nu vezi nici un rezultat, nimic din ceea ce faci nu te împlinește sufletește, nu te mulțumește și nu-ți dă satisfacție. Ești dezamăgit de tine de cei din jur, ești atât de încărcat psihic și emoțional încât nu mai ai cum să vezi dincolo de norii care acoperă minunatul soare și simți că zilele tale trec în neștire iar tu nu reușești nicicum să le dai culoare, motive, bucurie, zâmbete și viață. Apoi după toată această nebunie te ridici, te scuturi de praf, îți ștergi lacrimile și mergi înainte.
  Dar...ar mai fi frumos basmul fără zmei, povestea fără vrăjitoare și filmul fără personajul negativ ?
  Tu ai mai putea să te dezvolți fără a trece prin toate aceste zile bune și rele, triste sau fericite ?
  Te-ai mai putea bucura de finalurile cu happyend dacă nu ai simți zâmbetul și tristețea alături de personaje, actori ?
  Ai mai savura cu așa poftă succesul dacă ai ajunge doar prin bucurie și fericire la el ?
  Te las pe tine să-ți răspunzi în gând la aceste întrebări, pentru că numai tu știi ce e mai bine pentru tine, și ce cale trebuie să urmezi !
  Din partea mea numai gânduri bune!

Tu mergi înainte!

               Am stat astăzi și m-am gîndit de fapt nu doar azi ci în ultima perioadă, că majoritatea oamenilor pe care îi întâlnesc în drumul meu sunt foarte pesimiști, fricoși și rareori te încurajează în momentul în care le povestești cu entuziasm despre visul tau, despre planurile tale, despre obiectivele tale. Cu siguranță și tu ai auzit replicile urmatoare: E foarte greu ! , În Romania nu ai șanse! , În Romania nu se caută! , Nu poți dacă nu ai bani!, Nu ai cum să faci asta dacă nu ai pile! , Crezi că eu nu m-am gândit la asta, dar am lăsat-o balta!, Șansele sunt destul de mici să poți obține lucrul acela ! , Mai bine stai frumos în banca ta ! , Nu are rost să te complici ! , Fată tu visezi la lucruri sfinte! , Sunt foarte mulți care fac asta, mai bine încearcă altceva! și lista poate continua....Nu cred că nu ai auzit măcar odată în viața ta una din afirmațiile de mai sus.
               De ce oare exista atât de multe persoane care te descurajează, care râd de visurile tale, pentru care N si U sunt litere de lege. Știi ce cred eu că multe dintre acele persoane pur și simplu sunt SLABE, nu au curaj să facă nici cât faci tu, nu au curaj să viseze, nu vor să-și împlinească sufletul, sunt prea comode să-și urmeze visul și se tem ca nu cumva tu să FII ALTFEl, și să ieși din spiritul de turma în care multora le place să se afunde. Și poate că nu sunt perfectă, și poate că la început ca la orice început nu dețin toate informațiile necesare, fac greșeli, sunt putin stângace, nu am toate cunoștințele în domeniu, dar asta nu înseamnă că nu sunt dispusă șă învaț, să caut, să mă informez, să mă dezvolt, să evoluez. să citesc, să perseverez, să inovez, să mă străduiesc, să MUNCESC pentru visul meu. Mereu am știut și am vazut că lucrurile de valoare se obțin cu sacrificiu, dar câți dintre noi avem tăria și puterea să ne sacrificăm? Și dacă nu vei reuși? Și dacă nu voi reuși măcar sunt fericită că am încercat, că am avut curajul și  putere să FAC ! Și încă  voi continua iar în momentul în care vei spune că nu am reușit eu nu voi mai fi !
 Crede în visul tău,
 Și ține minte,
 Nu te lăsa descurajat,
 Continuă-ți drumul, Tu mergi înainte!

Să ai o zi minunată în sufletul tău !



             

Timpul trece fără noi !

În ultima vreme am realizat că timpul trece foarte repede, am încercat să găsesc tot felul de scuze, că noi oamenii suntem prea ocupați, că avem prea multe lucruri de făcut, dar tind să cred ca nu e așa și că el TIMPUL  încearcă să fugă din lumea nebună în care trăim și în care fugim disperați după bani, faimă și admirație din partea celorlalți.
Am întrebat Timpul: De ce oamenii sunt nefericiți ?
El mi-a răspuns: Pentru că ei nu caută fericirea în lucruri mici.
Am întrebat Timpul: De ce oamenii sunt bolnavi?
El mi-a răspuns: Pentru că banii i-au transformat în sclavi.
Am întrebat timpul: De ce oamenii nu mai iubesc?
El mi-a răspuns: Pentru că în mocirla urii pe zi ce trece se-adâncesc?
Am întrebat timpul: De ce oamenii nu mai zâmbesc?
El mi-a răspuns: Pentru că lasă grijile de-i împânzesc.
Am întrebat timpul: De ce oamenii au sufletul împietrit?
El mi-a răspuns: Pentru că încă în el credința  nu a-nmugurit.
Am întrebat timpul: De ce visurile oamenii nu și le-mplinesc?
El mi-a răspuns: Pentru că renunță ușor și cu puțin se mulțumesc.
Am întrebat Eu Timpul: de ce mă-mbătrânești ?
Eu ca și tine-n lume am doar o misiune pe care s-omplinesc.
Am întrebat Eu timpul: Dar unde te grabești ?
Vreau doar să te trezesc și să-ți reamintesc că ai o șansă-n viață,
N-ai TIMP s-o irosești !

Suferința naște valoare și dezvoltare

"Pe drumul vieții înaintând prin gropi și prin durere. Ajungi cu trudă și efort să calci pe fulgi și flori din miere"

         După cum bine știm toate lucrurile cu adevărat valoroase în această viață se obțin cu pasiune, sacrificiu, muncă și voință. Acest fapt cu siguranță poate fi confirmat de toți cei care au reușit să ajungă pe culmile succesului. Fără aceste patru ingrediente cheie ramâi la stadiul de grâu încolțit și nu mai ajungi să te bucuri de frumusețea aurie a spicelor coapte. Mulți dintre noi stăm în zona de comfort crezând că la un momentdat cineva o să-și facă milă și o să ne adune de pe jos. Pentru că acolo ne place să stăm și să ne plângem cât de crudă e soarta, ce zgârcit a fost destinul cu noi, ce rea e lumea, ce norocoși sunt alții și lista cu "C-uri" poate continua. Însă știu sigur că toți care procedăm așa nu ne simțim suficient de rău, nu ne doare atât de tare, nu suferim suficient de mult, nu ne-a ajuns cuțitul la os. Pentru ca numai în momentul acela când durerea devine insuportabilă: mergem la doctor, mergem la biserică, cumpărăm pastile, facem ceai, ne rugăm, ne operăm, schimbăm, ne schimbăm mai exact ACȚIONĂM !. Consider că ajungi să te dezvolți, să riști, să schimbi, să obții, să nu te oprești, să capeți o voință de fier numai în momentul în care nu mai reziști și spui STOP nu mai pot continua în stilul ăsta, pentru că nu mai pot îndura suferința. Și atunci șimți că te trezești la realitate ca după o ploaie rece și revigorantă de toamnă. Și începi să te documentezi, să te informezi, să întrebi, să cauti, să aplici, să înveți, să investești și ai în tine o dorință atât de mare încât faci tot posibilul ca rana aceea să nu se mai deschidă niciodată. Începi să vezi viața cu alți ochi, începi să crezi cu tărie că într-o zi vei reuși și TU. Și îți vei pune mereu întrebarea dacă el a ajuns acolo unde e, pe mine ce ar putea să mă împiedice? Sunt oare eu mai slab decât el? Ajungând într-un final să constați că nu te împiedică nimic, că nu ești mai slab ci dimpotrivă poți obține mai mult și poți fi mai puternic ca el. În această situație rezultatele nu vor întârzia să apară și cum pofta vine mâncând și cheful învățând, cu cât vei ACȚIONA mai mult și vei observa REZULTATE, cu atât vei căpăta mai multă încredere în tine, mai multă voință și o poftă nebună de VIAȚĂ.

Pentru că viața are SENS și tu îl poți găsi !
Pentru ca viața are GUST și te provoc să o savurezi din plin!
Pentru că cineva a suferit suficient de mult ca tu să te poți bucura de EA (viața) !

Îți doresc să ai parte de o viață împlinită și fericită - Cheia e la tine !



         
           

10 pași pentru o zi minunată

1 Trezește-te devreme ! ( cu condiția de a te pune la somn la o oră decentă maxim 00:00)

Cu cât vei dormi mai mult cu atât te vei simți mai obosit, fără chef, epuizat fizic, psihic, făra energie, cu o stare de somnolență constantă și totodată timpul tău se va duce pe apa sâmbetei deoarece producția ta pe ziua aceea va fi zero.
2. Privește cerul, soarele! deschide geamul și lasă-te învăluit și răsfățat de aerul proaspăt al dimineții, respiră adânc și spune în gând sau cu voce tare "Sunt fericit și îți multumesc Doamne că nu ai uitat să mă trezești în aceasta zi minunată, că mi-ai oferit o nouă șansă, și nu m-ai oprit din drumul visurilor mele.
3. Oferă un bună-dimineața și un bună-ziua cu zâmbetul pe buze, chiar dacă ceilalți nu o fac, fii tu puterea exemplului.
4. Verifică agenda cu lucruri (de făcut azi...) și gândește-te o clipă la zicala " Ce poți face astăzi nu lăsa pe mâine!
5. Rezervă-ți timp pentru relaxare, revigorare, reîmprospătarea fizică și psihică, pentru că nu putem funcționa eficient doar mergând în linie dreaptă. Inima noastră bate ca și un ceas TIC-TAC, gândește-te dacă ar începe la un momentdat să bată doar TIC-TIC-TIC ce s-ar  întâmpla ?
6. Spune mulțumesc cât mai des indiferent de persoana căreia te adresezi!
7. Rezervă-ți timp pentru a râde și încearcă să-i faci și pe ceilalți să râdă- râsul e un medicament pentru inimă și suflet.
8. Sună-ți sau vizitează-ți părinții- indiferent de câte lucruri ai pe cap, sau câte treburi ai de făcut, pentru ei va conta enorm.
9. La sfârșit fă ceva după plăcere inimii tale- vei căpata încredere și multă energie.
10. Nu încerca să trăiești ca și când viața ta ar fi o eternitate ! 

Te pup și te îmbrățișez! Să ai o zi minunată !

Fragmente din copilarie

Mă întreb și eu ca Mihai Eminescu "Unde ești tu copilărie cu padurea ta cu tot ? ". Nu știu de ce acum bucurându-mă de ziua asta frumoasă, proaspătă și însorită de care ar trebui să te bucuri și tu mi-a trecut prin minte un gând special legat de copilărie. Oprește-te puțin în loc și adu-ți aminte de zilele în care erai copil. Care erau activitățile tale principale? Cine erau prietenii tai? Unde te jucai? Ce te jucai? Ce responsabilități aveai? Cum te îmbrăcai? Cum arătai? Eu reflectând la aceste întrebări nu pot să zic decât un singur lucru mi-e DOR câteodată de copilărie. O perioadă semnificativă din viața noastră în care lumea ți se pare o poveste din cărțile citite de mama, bunica, sau cărțile pe care le citeai chiar tu, râdeai mult și în hohote, credeai în Moș Crăciun, așteptai sărbatorile de iarnă cu sufletul la gură, stăteai în zăpadă o zi întreagă nesimțind frigul, așteptai nerăbdator vacanțele la bunici, te bucurai de lucruri marunte, erai cel mai fericit când primeai o ciocolată chiar dacă ți s-ar fi oferit tot aurul din lume, trăiai doar în prezent și viața ți se părea o eternitate, toate lucrurile din jur te îndrăgeau pentru că tu cu sufletul tău colorat le făceai  să zâmbească. Copilaria acele pagini din cartea vieții pe care ori de câte ori le citești te fac să-ți dorești să le fi mai trăit măcar odată.

Într-un comentariu mai jos spune-mi o amintire din copilarie care ți-a rămas întipărită în minte ?
Te pup și te îmbrățișez cu drag !

La povești cu sufletul

    Cu toții știm că avem suflet, mare-mic, fericit-trist, împlinit-neîmplinit, completat-necompletat, plin-gol, el e mereu alături de noi și ne face să  fim cele mai speciale creații din această viață. Sufletul tău este comoara din adâncuri, a 8-a minune a lumii, templul fericirii, un loc de basm unde se petrec cele mai profunde, durabile, si valoroase momente ale existenței tale pe acest pământ.
   Îmi place să vorbesc despre suflet, pentru ca e unul dintre lucrurile care îmi raspunde la întrebările despre sensul vieții și al existenței mele aici în lume aceasta, un lucru despre care pot vorbi ușor, pentru că îmi aparține și face parte din mine. Însă de cele mai multe ori uităm să ne mai întrebăm sufletul din când în când, dacă ii e bine acolo, dacă îi lipsește ceva, dacă își dorește altceva, dacă se singur, trist, fericit, bolnav, sărac, neajutorat.

  În mare parte din viața noastră ne neglijăm sufletul îl tratăm cu superficialitate, nu îi raspundem la întrebări nu-i luăm în seamă dorințele si cauzele tristeții. Dacă tu nu îți asculti sufletul și nu il tratezi ca pe o adevarată și prețioasă comoară nimeni în locul tău nu o poate face. Tu ai drept de decizie asupra ta asupra vieții tale și nimeni nu are dreptul să-ti  impună sau să-ti spună ce e bine si ce nu pentru tine și sufletul tău, El nu te minte niciodată pentru ca el este singurul și cel mai fidel prieten din lumea asta. Cu el vei ramane veșnic. Și mai stiu un lucru că atât eu cât și tu nu trebuie mai lăsăm pe nimeni să ne provoace tristețe, dezamăgire sau să ne dirijeze sufletul. Hai să începem de azi împreună cu ambiție, perseverență și cu zâmbetul pe buze să facem ceva pentru împlinirea sufletului nostru, să fim mai buni, să oferim iubire mai multă, să iertam, sa întindem o mână de ajutor, să zâmbim, să cântăm, să ne relaxam, să ne plimbam, să facem lucruri care ne plac, să-i mulțumim lui Dumnezeu că își face timp mereu să ne viziteze sufletul atunci cand îl invităm.
     Încearcă deci să faci tot posibilul ca în viața asta să dobândești și să realizezi acele lucruri care iți fac sufletul să cânte de bucurie. Eu am început, hai să vedem care din noi aduce primul liniștea și bucuria în sufletul său.

 Lasă-mi un comentariu mai jos și spune-mi cum se simte sufletul tău în momentul de față ?
 Mulțumesc că ai fost curios și ți-ai dedicat din timpul tau prețios să stai la "povești cu sufletul". Ai grijă de tine, ai grijă de sufletul tău !
   

Viața ta, o mini vacanță cu o singură șansă!

Astăzi 26 septembrie 2012 am reușit să-mi creez în sfârșit un blog. E drept că aici te poți exprima în voia inimii, după placul inimii. Încep cu o întrebare: Te-ai gândit vreodată că viața ta e o mini vacanță și că în această vacanță trebuie să faci tot ce iți place, să dai tot ce ai mai bun din tine, să te relaxezi, să cânți, să vizitezi, să dansezi, să razi, să iubești, să te plimbi într-un cuvânt vacanța ta trebuie să fie o vacanță de vis ?. Dacă stăm bine și privim în jurul nostru câți dintre noi trăiesc o vacanță de vis în ceea ce privește viața lor. Îti zic eu foarte puțini, extrem de puțini oameni. Însa cel mai trist lucru este că această vacanță o putem trăi o singură dată. Ni s-a oferit o singură șansă, nu două, nu trei, nu zece, și noi majoritatea oamenilor ne pierdem timpul cu lucruri superficiale, banale, neînsuflețite, lucruri fără valoare, lucruri ieftine care nu fac decât să ne scurteze vacanța și să ne fure timpul prețios și ireversibil. Am ajuns la frumoasa vârsta de 21 de ani cum spun unii, și la această vâstă încep să realizez și eu acest lucru și să conștientizez că "îmi fur singură căciula", ca "țmi sap singură groapa" și că PIERD TIMPUL aiurea, că nu dau valoare vieții mele, că nu prețuiesc timpul și nu îl utilizez cu un scop productiv, că nu fac nimic pentru sufletul meu și după placul inimii, că nu mă respect ca om, ca persoană, că nu dau valoare vieții mele și la ceea ce e în jurul meu. În momentul de față știu și simt că gonesc pe un drum fără sens și fără destinație. Și îți zic că sentimentul nu e comod deloc, te macină în conștiință și îți creează mereu o stare de discomfort. În momentul de față sunt studentă anul 3 la Comunicare și Relații Publice în Brașov. M-am zbătut doi ani de zile să învăț ghici pentru ce ? pentru buget și camin. Deci dragii mei scopul meu cică era să nu plătesc suma respectivă și să am un loc asigurat în cămin, dar pentru ce ? Asta da afacere. M-am trezit acum în anul trei că de fapt ce îmi place nu găsesc aici la această facultate. Încă pot spune ca sunt pe ultima sută de metri și nu e prea târziu să mă răzgândesc. Și să vă spun ce îmi place: îmi place psihologia mă fascinează această chestie ciudată compexă și plină de mister numita "om" și ce se ascunde în interiorul sufletului său . Tocmai de aceea am ales să fac ce îmi place. Am noroc că anul acesta am și doua materii de psihologie în programă. Deci prilej să-mi fac licența pe una din ele, și sunt foarte fercită din punctul acesta de vedere, pentru că abia aștept s-o încep. Toată vara am muncit ca și agent de servicii clienți la una din companiile de telefonie mobilă. Sincer nu îmi place deloc ce fac, mereu merg cu "silă" la muncă ca și un roboțel, de multe ori simțeam că nu mai rezist dar din motive financiare și pentru minunata experiență profesională care ni se va cere după terminarea ciclului de licență (motive pentru care fiecare dintre noi ne zbatem),  trebuia să rămân, oricum de fel mă consider o fire foarte ambițioasă și nu mă las ușor de la un lucru pe care l-am început. Îmi doresc în viața asta să realizez ceva din plăcere și pasiune să-mi trăiesc zilele cu folos, cu bucurie, cu zâmbet, și cu conștiința curată, să ajut oamenii, să le insuflu speranță, să nu-i las să cadă în genunchi, să le reamintesc mereu și mereu că timpul e prețios că au o singură șansă în viață pe care cu orice preț trebuie să o fructifice, să-i dea valoare, și să o joace după placul inimii. Aș mai continua dar e târziu și maine trebuie să mă prefac în roboțel și să merg din nou pe "front"" la datorie. Deci  nu uita începe de azi să faci o schimbare în viața ta oricât de mica ar fi ea gândește-te la ce-ți place, la  pasiunile tale pentru ca repet AVEM O SINGURĂ VIAȚĂ și nu se merită să ne dedicăm timpul îmbunătățindu-le viața altora și bătându-ne joc de a noastră. În momentul de față și eu sunt în situația ta și nu mă consider în măsură să dau sfaturi doar încerc să împărtășesc cu tine părerea mea și să-ți ofer un punct de reper. 

PS: îmi asum toate criticile, e primul meu articol deci exprimați-vă parerea cum doriți :)

Vă pup o seara frumoasă și sper că mâine să te trezești plin de speranță pornind cu forțe noi la drum !!!!

Și ca recomandare: un film numit "In Time" asta ca să te faca să conștientizezi cât de prețios e timpul și viața ta!